The thread of the wind.

by Diana Dark

The void space aggravates everything
Within the proximity of a depressing place
Filled with areas of modern architecture
That inflates old times across the sky
And which hangs by the thread of the wind.

Shadows cover the alleys underneath
Stones that argue with dusty leaves
And piles of boxes created in silence
That inspires writers too high to accept
The stars that hang by the thread of the wind.

Reflectia

de Diana Dark

Eu nu sunt eu,
Eu nu sunt ea,
Eu nu sunt cea din fata mea
Imi trag o palma
Ma mai uit, dar tot asa
E ea.
Eu vreau sa urlu, dar nu pot
Sa zbier, sa trag, sa rup, sa toc
Sa sterg un chip plin de noroc
Sa vad o rana sau un ochi
Invinetit.
Nu eu, e ea
Si ea nu vede, ea privea în gol
Cum mintea mea se-mprastia
Cum ochii mei se-nlacrimau
Dar lacrimi nu curgeau.
Pofta de ras ma coplesea
Oare is eu sau e tot ea
Mie dor de tot ce nu mai pot avea.
Mie dor de vise de copil, de munti,
De rauri si de tot ce-a fost candva.
Ea rade. Ma tot pot forta sa o suport,
Dar nu mai pot.
Lovesc, vad sange si m-opresc.