O poveste
de Diana Dark
O poveste nu poate fi uitata, nu poate fi stiuta in intregime decat de cel care o traieste. Nici cel mai bun eseist, narator sau prozator nu o poate povesti, insa nici cel care o traieste nu poate exprima prin cuvinte sentimentele experimentate de mintea si sufletul sau. Exista povesti care le traiesti o singura data in viata, povesti care te schimba radical, povesti care se pot intinde pe toata perioada vietii unei persoane sau doar pentru o ora. Aceste povesti sunt formate din diverse capitole iar de desfasurarea lor nu putem scapa. Un asemenea capitol asteapta sa se desfasoare cu rabdare, iar chiar daca dorim cu ardoare sa sarim peste el, ne este imposibil deoarece ii este dat sa se intample. Un astfel de capitol poate fi dorit sau nedorit. Dorite deoarece un capitol nou inseamna o lectie noua si o alta fila in istoria vietii, iar nedorit din pricina sentimentelor ce le inflict ape persoana respective, sentimente de care doreste sa scape si care dor. Daca aceasta intamplare care imi da toarcoale se va desfasura, daca acest capitol mi se va arata, voi avea din nou acel foarte cunoscut gol in strafundul sufletului meu si zile la rand voi medita incontinuu sperand sa treaca cat mai repede si noptile medormite se vor intoarce cu aceasi intensitate bine cunoscuta, cu care se intorc de fiecare data dupa un asemenea eveniment. Daca acest capitol va exista, ziua de maine va fi o asteptare continua, asteptare dureroasa a urmatorului capitol inca negandit si neimaginat, necugetat si nou.
Maine voi mai face o vizita la terapia prin teatru. Nu se numeste asa, dar asta este pentru mine. Nu este foarte corect acest lucru, dar desi se depune efort in pregatirea celor care vin, nu pot nega adevaratul scop cu care merg. Posibilitatea de ami descarca sufletul prin urlete pline de durere in timp ce recit “Strangeti verga gabierului” din Shakespeare “Furtuna” toata angoasa si suferinta este eliberata si eu la randul meu sunt libera. Imi amintesc prima data cand am mers la laboratorul respectiv si imi amintesc sentimentul de euforie pe care l-am trait si care m-a facut sa plutesc parca pana la urmatoarea mea destinatie.
de Diana Dark
O poveste nu poate fi uitata, nu poate fi stiuta in intregime decat de cel care o traieste. Nici cel mai bun eseist, narator sau prozator nu o poate povesti, insa nici cel care o traieste nu poate exprima prin cuvinte sentimentele experimentate de mintea si sufletul sau. Exista povesti care le traiesti o singura data in viata, povesti care te schimba radical, povesti care se pot intinde pe toata perioada vietii unei persoane sau doar pentru o ora. Aceste povesti sunt formate din diverse capitole iar de desfasurarea lor nu putem scapa. Un asemenea capitol asteapta sa se desfasoare cu rabdare, iar chiar daca dorim cu ardoare sa sarim peste el, ne este imposibil deoarece ii este dat sa se intample. Un astfel de capitol poate fi dorit sau nedorit. Dorite deoarece un capitol nou inseamna o lectie noua si o alta fila in istoria vietii, iar nedorit din pricina sentimentelor ce le inflict ape persoana respective, sentimente de care doreste sa scape si care dor. Daca aceasta intamplare care imi da toarcoale se va desfasura, daca acest capitol mi se va arata, voi avea din nou acel foarte cunoscut gol in strafundul sufletului meu si zile la rand voi medita incontinuu sperand sa treaca cat mai repede si noptile medormite se vor intoarce cu aceasi intensitate bine cunoscuta, cu care se intorc de fiecare data dupa un asemenea eveniment. Daca acest capitol va exista, ziua de maine va fi o asteptare continua, asteptare dureroasa a urmatorului capitol inca negandit si neimaginat, necugetat si nou.
Maine voi mai face o vizita la terapia prin teatru. Nu se numeste asa, dar asta este pentru mine. Nu este foarte corect acest lucru, dar desi se depune efort in pregatirea celor care vin, nu pot nega adevaratul scop cu care merg. Posibilitatea de ami descarca sufletul prin urlete pline de durere in timp ce recit “Strangeti verga gabierului” din Shakespeare “Furtuna” toata angoasa si suferinta este eliberata si eu la randul meu sunt libera. Imi amintesc prima data cand am mers la laboratorul respectiv si imi amintesc sentimentul de euforie pe care l-am trait si care m-a facut sa plutesc parca pana la urmatoarea mea destinatie.
No comments:
Post a Comment